Acasa
Muzica,OST-uri
Din multe puncte de vedere India ramane inca un taram mult prea putin exploatat, insa atunci cand vorbim despre moda si textile lucrurile se schimba radical.De-a lungul timpului India a oferit nu doar matasuri si casmir europenilor ci si nenumarate surse de inspiratie la nivel de estetica.Originile sari-ului nu sunt pe deplin cunoscute, insa din cercetarile efectuate pana in prezent primul sari purtat de o femeie dateaza din anul 100 i.Hr. Sari-ul cu pricina acoperea intregul corp si era foarte voluminos. Dansatoarele din templele indiene purtau astfel de sari-uri care le ofereau libertate de miscare si le mentineau in acelasi timp standardul de modestie.
Sari-ul difera de la o zona a Indiei la alta, atat in ceea ce priveste motivele cat si dimensiunile. Sari-ul este constituit de o bucata de panza/matase/bumbac/georgette de 4 pana la 8 metri lungime si 1 metru si jumatate latime.
Acest material se infasoara in jurul taliei, apoi in partea superioara a corpului, iar stilurile in care poate fi purtat difera in functie de ocazie (traditia indiana spune ca atunci cand o femeie se casatoreste primeste ca zestre 40 de sariuri, iar dupa casatorie trebuie sa isi mai cumpere inca pe atatea) si desigur de obiceiurile fiecarei zone in parte.
In India conceptul de frumusete la o femeie se rezuma la o talie de viespe si bustul sau soldurile generoase. Numeroase sculpturi si reprezentari grafice ale vremii stau marturie acestui fapt, iar sari-ul era considerat costumul perfect pentru a pune in valoare proportiile feminine: accentul era pus pe talie (uneori femeile obisnuiau sau poarte in talie cate o curea lata cu un design foarte elaborat, tocmai pentru a o evidentia) iar drapajele nu faceau decat sa mareasca din punct de vedere optic zona slodurilor si a bustului.
Sari-urile prezentau diferite motive realizate manual, fiecare dintre ele avand o semnificatie aparte. Nu va ganditi ca la ora actuala motivele despre care va vorbesc au disparut cu totul. Dimpotriva, unele dintre ele sunt mai prezente ca niciodata nu doar in India ci in colectiile designerilor internationali. Cel mai cunoscut este cu siguranta “paisley”, care in cultura indiana este un simbol al fertilitatii.
Elefantul reprezentat sub diferite forme este asociat cu regalitatea si puterea, fiind de asemenea si zeul invataturii “Ganesha”. Pestele este un alt motiv prezent pe sari-urile indiene. Acesta indica abundenta, bogatia si fertilitatea, iar sari-urile ce au brodate pesti se regasesc in special in zonele de coasta. Nu in ultimul rand, papagalul denota pasiune iar “rudrak sha”, samanta unui arbore care creste in regiunea Himalaya este un simbol religios important, fiind dedicat lordului Shiva.
In India alegerea unui sari trebuie sa respecte si anumite aspecte ce tin de cromatica. Rosul spre exemplu este preferat pentru tinuta de nunta (se spune ca aduce noroc in cuplu), fiind in acelasi timp culoarea regalitatii.
Sari-ul galben este purtat de catre mamele care au nascut de curand iar albul (contrar poate a ceea ce am fi tentati sa credem) este culoarea de doliu.
Cat despre cum se poarta un sari, ei bine aici este poveste lunga. Nu doar ca ai nevoie de cateva informatii esentiale dar si de putina indemanare. Pe sub sari se poarta o fusta din bumbac, croita foarte lejer care ajuta la fixarea materialului pe corp.
O latura a sari-ului este introdusa in fusta cativa centimetri, apoi restul materialului infasurat de jur imprejurul soldurilor si realizate cateva pliuri (intre 4 si 6) a caror margine va fi de asemenea introdusa in fusta. In continuare materialul este trecut inca o data in jurul corpului, iar partea ramasa impaturita si dispusa pe un umar.
In functie de calitatea materialului din care este realizat, un sari indian poate costa cativa dolari sau cateva sute/mii de dolari (cel mai scump sari din lume este estimat la aproximativ 100.000 de dolari, iar pentru realizarea lui au fost necesare 4680 de ore de munca).
Metodele traditionale de confectionare a sari-ului se mai pastreaza in satele indiene (cele din Desertul Thar sunt renumite pentru sari-uri) si la ora actuala, iar astfel de piese realizate manual sunt vandute in magazinele specializate la preturi foarte ridicate.
Vopselurile care se folosesc sunt naturale iar pentru a nu deteriora materialul sunt preferate matritele din lemn, la realizarea carora se munceste cateva saptamani la rand.
Sari-ul difera de la o zona a Indiei la alta, atat in ceea ce priveste motivele cat si dimensiunile. Sari-ul este constituit de o bucata de panza/matase/bumbac/georgette de 4 pana la 8 metri lungime si 1 metru si jumatate latime.
Acest material se infasoara in jurul taliei, apoi in partea superioara a corpului, iar stilurile in care poate fi purtat difera in functie de ocazie (traditia indiana spune ca atunci cand o femeie se casatoreste primeste ca zestre 40 de sariuri, iar dupa casatorie trebuie sa isi mai cumpere inca pe atatea) si desigur de obiceiurile fiecarei zone in parte.
In India conceptul de frumusete la o femeie se rezuma la o talie de viespe si bustul sau soldurile generoase. Numeroase sculpturi si reprezentari grafice ale vremii stau marturie acestui fapt, iar sari-ul era considerat costumul perfect pentru a pune in valoare proportiile feminine: accentul era pus pe talie (uneori femeile obisnuiau sau poarte in talie cate o curea lata cu un design foarte elaborat, tocmai pentru a o evidentia) iar drapajele nu faceau decat sa mareasca din punct de vedere optic zona slodurilor si a bustului.
Sari-urile prezentau diferite motive realizate manual, fiecare dintre ele avand o semnificatie aparte. Nu va ganditi ca la ora actuala motivele despre care va vorbesc au disparut cu totul. Dimpotriva, unele dintre ele sunt mai prezente ca niciodata nu doar in India ci in colectiile designerilor internationali. Cel mai cunoscut este cu siguranta “paisley”, care in cultura indiana este un simbol al fertilitatii.
In India alegerea unui sari trebuie sa respecte si anumite aspecte ce tin de cromatica. Rosul spre exemplu este preferat pentru tinuta de nunta (se spune ca aduce noroc in cuplu), fiind in acelasi timp culoarea regalitatii.
Sari-ul galben este purtat de catre mamele care au nascut de curand iar albul (contrar poate a ceea ce am fi tentati sa credem) este culoarea de doliu.
O latura a sari-ului este introdusa in fusta cativa centimetri, apoi restul materialului infasurat de jur imprejurul soldurilor si realizate cateva pliuri (intre 4 si 6) a caror margine va fi de asemenea introdusa in fusta. In continuare materialul este trecut inca o data in jurul corpului, iar partea ramasa impaturita si dispusa pe un umar.
In functie de calitatea materialului din care este realizat, un sari indian poate costa cativa dolari sau cateva sute/mii de dolari (cel mai scump sari din lume este estimat la aproximativ 100.000 de dolari, iar pentru realizarea lui au fost necesare 4680 de ore de munca).
Metodele traditionale de confectionare a sari-ului se mai pastreaza in satele indiene (cele din Desertul Thar sunt renumite pentru sari-uri) si la ora actuala, iar astfel de piese realizate manual sunt vandute in magazinele specializate la preturi foarte ridicate.
Vopselurile care se folosesc sunt naturale iar pentru a nu deteriora materialul sunt preferate matritele din lemn, la realizarea carora se munceste cateva saptamani la rand.
