Istoria
Inceputul secolului al XX-lea a marcat dezvoltarea proiectelor anime,
odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii şi Rusia.
Ecranizarea celui mai vechi anime, “Namakura-gatana” (“An Obtuse Sword”), a avut loc în 1917
filmul cu durata de două minute prezintă un samurai, care a fost
păcălit să cumpere o sabie ruginită. Acesta încearcă să atace
trecătorii, pentru a examina capacităţile sabiei, însă oamenii săraci
s-au luptat cu el şi l-au doborât.
devine anul când animaţia devine alternativa narării comparate cu
industria subdezvoltată a actoriei (live-action). Spre deosebire de America, industria live-action rămâne în Japonia
o piaţă mică, suferind de bugetări şi restricţii ale locaţiilor şi
castingurilor. Lipsa actorilor vestici, de exemplu, a făcut aproape
imposibile realizarea filmelor a căror acţiune se desfăşoară în Europa, America sau lumi fantastice care nu implică Japonia. Animaţia le permitea artiştilor să creeze orice personaje şi locaţii.
Succesul filmului Albă-ca-Zăpada şi Cei Şapte Pitici al lui Disney din 1937 influenţează animatorii japonezi.
Osamu Tezuka adaptase şi simplificase numeroase tehnici de animaţie
Disney pentru a reduce costurile şi numărul cadrelor în producţie.
Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi
permită producţia într-un program fix cu personal neexperimentat.
În timpul anilor '70, are loc o creştere a popularităţii seriilor
manga, care ulterior au fost animate, în special cele create de Osamu
Tezuka, care a fost numit o „legendă” şi „zeul manga”.
Munca sa şi a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici şi
genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi. Genul
robotic (cunoscut ca „Mecha” în afara Japoniei), de exemplu, luase formă prin Tezuka, se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai
şi alţii, şi a fost revoluţionat la sfârşitul deceniului de Yoshiyuki
Tomino, care dezvoltaze genul Robotului Adevărat. Anime-urile cu roboţi
precum seriile Gundam şi Macross au devenit clasice în
anii '80, stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia şi restul
teritoriilor. Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul
japonez (deşi mai puţin ca seriile manga) şi cunoaşte o expansiune în
producţie. Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări
în anii '90 şi chiar mai mult după anul 2000.
odată cu experimentarea japoneză a tehnicilor animate explorate în Franţa, Germania, Statele Unite ale Americii şi Rusia.
Ecranizarea celui mai vechi anime, “Namakura-gatana” (“An Obtuse Sword”), a avut loc în 1917
filmul cu durata de două minute prezintă un samurai, care a fost
păcălit să cumpere o sabie ruginită. Acesta încearcă să atace
trecătorii, pentru a examina capacităţile sabiei, însă oamenii săraci
s-au luptat cu el şi l-au doborât.
devine anul când animaţia devine alternativa narării comparate cu
industria subdezvoltată a actoriei (live-action). Spre deosebire de America, industria live-action rămâne în Japonia
o piaţă mică, suferind de bugetări şi restricţii ale locaţiilor şi
castingurilor. Lipsa actorilor vestici, de exemplu, a făcut aproape
imposibile realizarea filmelor a căror acţiune se desfăşoară în Europa, America sau lumi fantastice care nu implică Japonia. Animaţia le permitea artiştilor să creeze orice personaje şi locaţii.
Succesul filmului Albă-ca-Zăpada şi Cei Şapte Pitici al lui Disney din 1937 influenţează animatorii japonezi.
Osamu Tezuka adaptase şi simplificase numeroase tehnici de animaţie
Disney pentru a reduce costurile şi numărul cadrelor în producţie.
Această metodă a fost percepută ca o tehnică temporară care să îi
permită producţia într-un program fix cu personal neexperimentat.
În timpul anilor '70, are loc o creştere a popularităţii seriilor
manga, care ulterior au fost animate, în special cele create de Osamu
Tezuka, care a fost numit o „legendă” şi „zeul manga”.
Munca sa şi a altor pionieri în domeniu au inspirat caracteristici şi
genuri care sunt elementele fundamentale ale animeului de astăzi. Genul
robotic (cunoscut ca „Mecha” în afara Japoniei), de exemplu, luase formă prin Tezuka, se dezvoltase în genul Super Robotului prin Go Nagai
şi alţii, şi a fost revoluţionat la sfârşitul deceniului de Yoshiyuki
Tomino, care dezvoltaze genul Robotului Adevărat. Anime-urile cu roboţi
precum seriile Gundam şi Macross au devenit clasice în
anii '80, stilul robotic fiind cel mai comun în Japonia şi restul
teritoriilor. Perioada aceasta devine mai acceptată în mainstreamul
japonez (deşi mai puţin ca seriile manga) şi cunoaşte o expansiune în
producţie. Seriile anime cunosc expansiunea în magazinele de peste mări
în anii '90 şi chiar mai mult după anul 2000.